Les candidats à l’élection présidentielle
La liste des douze candidats qui se présentent au premier tour de l’élection présidentielle, le 22 avril, a été proclamée le 19 mars par le président du Conseil constitutionnel, Jean-Louis Debré. La liste des candidats a été établie par tirage au sort et sera utilisée tout au long de la campagne officielle :
-Â Olivier Besancenot
-Â Marie-George Buffet
- Gérard Schivardi
- François Bayrou
- José Bové
-Â Dominique Voynet
-Â Philippe de Villiers
- Ségolène Royal
- Frédéric Nihous
-Â Jean-Marie Le Pen
-Â Arlette Laguiller
-Â Nicolas Sarkozy
Par comparaison, seize candidats s’étaient présentés à l’élection présidentielle de 2002. Dès le 22 février, 42 000 formulaires ont été adressés aux élus à même de parrainer un postulant. Sur les 16 900 formulaires reçus, le Conseil constitutionnel en a validé 16 615. En 2002, 17 815 formulaires de présentation avaient été validés.
Azi se desfăşoară alegerile prezedenţiale in Franţa doisprezece candidaţi se înfruntă în primul tur al alegerilor prezidenţiale din Franţa,pentru a-i succeda în funcţie lui Jacques Chirac, care se retrage după două mandate în fruntea statului.
Deci să vă prezint candidaţii la această funcţie:
Nicolas Sarkozy
Pagina web
În vârstă de 52 de ani, Nicolas Sarkozy este liderul Uniunii pentru o Mişcare Populară (UMP), partid de centru dreapta care guvernează din 2002.
Fost ministru de interne şi al finanţelor în ultimii cinci ani, Nicolas Sarkozy este cunoscut ca un adept al reformelor de piaţă de tip anglo-saxon, dar şi un luptător împotriva imigraţiei necontrolate.
El însuşi fiu al unui nobil ungur, refugiat în 1945 de Armata Roşie şi nepot după mamă al unui evreu sefard creştinat din Grecia, Nicolas Sarkozy a antagonizat o bună parte a comunităţilor de imigranţi şi francezi de origine imigrantă.
Este căsătorit de două ori şi are trei fii.
ÃŽn 2005 în timpul revoltelor din suburbiile defavorizate, pe vremea când era ministru de interne, Nicolas Sarkozy i-a calificat pe cei se au provocat incidente “scursuri”, ceea ce i-a atras numeroase antipatii în mediile imigranÅ£ilor, în special a celor proveniÅ£i din nordul Africii.
Cunoscut ca o fire colerică, el şi-a atras critici din partea principalei lui contracandidate, Segolene Royal, care l-a acuzat de insulte la adresa ei.
Fostul ministru în guvernul Villepin, Azouz Begag l-a acuzat pe Nicolas Sarkozy că acesta l-ar fi ameninţat cu violenţa fizică.
Nicolas Sarkozy a fost constant creditat în sondajele din ultima lună cu scoruri între 26 şi 32%, ceea ce îl plasează pe primul loc în intenţiile de vot.
 Segolene Royal
Pagina web
Segolene Royal este candidata Partidului Socialist, prima femeie cu şanse de a fi aleasă preşedinte în istoria Franţei.
În vârstă de 53 de ani, ea a fost o colaboratoare apropiată a fostului preşedinte Francois Mitterrand şi ministru în mai multe rânduri în guvernele socialiste.
Segolene Royal este fiica unui ofiţer de artilerie, năcută la Dakkar în Senegal, pe vremea când ţara era colonie franceză.
Este mamă a patru copii, cu liderul Partidul Socialist, Francois Hollande, cu care coabitează de foarte mulţi ani.
Candidata socialistă are un program clasic, de intervenÅ£ie a statului pentru crearea de locuri de muncă ÅŸi reducerea inegalităţilor sociale, deÅŸi s-a declarat o admiratoare a “celei de-a treia căi”, promovate de liderul Laburist britanic, Tony Blair.
A fost acuzată că nu are păreri ferme şi că face gafe, mai ales în politica externă unde are o experienţă foarte redusă.
Sondajele o plasează constant pe locul doi, după Nicolas Sarkozy, cu intenţii de vot între 23 şi 27%.
Francois Bayrou
Pagina web
Francois Bayrou, 56 de ani, este liderul Uniunii pentru DemocraÅ£ia Franceză (UDF), partid centrist format în anii ’70 de fostul preÅŸedinte Valery Giscard d’Estaing.
Fost partener al partidului RPR (predecesorul UMP), UDF a rămas un partid mic de centru, ca urmare a aderării majorităţii membrilor săi la UMP în 2001.
Francois Bayrou a fost ministru al educaţiei în guvernul de centru dreapta, condus de Edouard Balladur, între 1993 şi 1995.
Tată a şase copii, catolic practicant, liderul UDF se prezintă ca un candidat antisistem, ceea ce i-a adus în 2007 o cotă neaşteptată în sondaje, între 17 şi 23%, faţă de 7%, cât obţinuse în 2002.
Este cel mai euroentuziast dintre toţi candidaţii, susţinător al unei noi Constituţii federale a Uniunii Europene.
Francois Bayrou a propus introducerea reprezentării proporţionale în alegerile parlamentare.
Jean Marie Le Pen
Pagina web
Jean Marie Le Pen, 78 de ani, candidează pentru a cincea oară din Frontului NaÅ£ional, partid etichetat drept de “extremă dreapta”.
În 2002 a provocat un şoc, calificându-se în turul de balotaj cu Jacques Chirac, în dauna candidatului, premierul de la acea dată, Lionel Jospin, cu apropae 17% din voturi.
ImigraÅ£ia zero ÅŸi integrarea rămân principalele teme de campanie, după cum rezultă ÅŸi din motto-ul de campanie: “FranÅ£a: iubeÅŸte-o sau părăseÅŸte-o”.
DeÅŸi ÅŸi-a mai atenuat asperităţile din discurs, Jean Marie Le Pen rămâne un candidat agresiv, după cum a dovedit-o ÅŸi aluzia la originile “străine” ale lui Nicolas Sarkozy.
Rămâne un adversar implacabil al integrării europene şi aderării Turciei la UE, având în program revenirea la francul francez ca monedă naţională, în locul euro.
Creditat în sondaje cu 13 până la 16%, dar de obicei sondajele subevaluează scorul său real.
Olivier Besancenot
Pagina web
Lider al Ligii Comuniste RevoluÅ£ionare, Olivier Besancenot este cel mai bine plasat dintre “micii” candidaÅ£i, având ÅŸanse să repete excelentul scor de la prezidenÅ£ialele din 2002, când a înregistrat 4,25%.
Licenţiat în istorie, în vârstă de 32 de ani, troţkistul Olivier Besancenot lucrează ca poştaş la Neuilly sur Seine, suburbia pariziană unde a fost primar tip de 19 ani Nicolas Sarkozy.
Adversar al capitaliÅŸtilor, el propune majorarea impozitelor ÅŸi taxelor asupra celor bogaÅ£i ÅŸi taxarea capitalurilor “speculative”.
Prezent la toate demonstraţiile sindicale şi antiglobalizare, Olivier Besancenot se bucură de popularitate mai ales în mediile de tineri, care văd în votul pentru el o modalitate de protest împotriva sistemului.
Marie George Buffet
Pagina web
Marie George Buffet este lidera Partidului Comunist Francez (PCF) şi deputată în Adunarea Naţională.
În vârstă de 58 de ani, ea reprezintă linia tradiţională, antiliberală şi antiglobalizare a PCF, dar este în pericol, potrivit sondajelor de opinie să stabilească un nou record negativ în alegerile prezidenţiale, precedentul fiind 3,37%, înregistrat de fostul lider comunist, Robert Hue, în 2002.
Marie George Buffet a propus canidaÅ£ilor de extremă stângă desemnarea unui singur candidat al “stângii stângii” ppentru 2007, dar negocierile au eÅŸuat.
Lipsită de carismă şi confruntat cu declinul cvasi-terminal al PCF, Marie George Buffet îşi face cu greu simţită vocea în mod distinctiv într-un spectru de stânga foarte aglomerat şi fărâmiţat.
 Jose Bove
Pagina web
Jose Bove, în vârstă de 53 de ani, este campionul mişcării anti-globalizare.
A fost asociat cu majoritatea protestelor împotriva organismelor modificate genetic şi a fost condamnat la închisoare, unde a petrecut doar 44 de zile, pentru
devastarea unui restaurant McDonalds la Millau, în sudul Franţei.
Militant împotriva integrării europene, pe care o consideră drept “ultra-liberală”, Jose Bove se remarcă ÅŸi pentru campania sa de sprijini a palestinienilor împotriva Israelului.
Este creditat cu intenţii de vot de circa 2% în sondajele de opinie.
Arlette Laguiller
Pagina web
Arlette Laguiller este veterana mişcării troţkiste din Franţa, conducătoare a partidului Lupta Muncitorească (LO).
În vârstă de 67 de ani, ea se află la a şasea candidatură consecutivă la prezidenţiale, prima fiind în 1974, momentul de glorie fiind în 2002, când a obţinut 5,72% din voturi, clasându-se a cincea.
Acum, este eclipsată de mai tânărul ei rival, Olivier Besancenot, şi stagnează în sondaje la 2%.
Frederic Nihous
Pagina web
Frederic Nihous, în vârstă de 39 de ani, este candidatul partidului Vânătoare, Pescuit, Natură, Tradiţii (CPNT), cu rădăcini în zonele rurale, mai ales în sud-vestul Franţei.
Apărător al micilor proprietari rurali, Frederic Nihous îşi propune să apere modul lor de viaţă şi mediul, care ar fi ameninţat cu dispariţia.
Sondajele îi dau însă doar 2% din intenţiile de vot, mai puţin de jumătate faţă de scorul obţinut la prezidenţialele din 2002 de candidatul CPNT de atunci, Jean Saint Josse.
Philippe de Villiers
Pagina web
Philippe de Villiers este candidatul MiÅŸcării pentru FranÅ£a (MPF), partid descris de el drept partidul “dreptei patriotice de guvernare”.
Întotdeauna asociat dreptei clasice, Philippe de Villiers, 58 de ani, se situează în spectrul politic între Nicolas Sarkozy şi Jean Marie Le Pen.
Eurosceptic, populist, anti-imigraţie, partizan al reducerii impozitelor, sprijinitor al familiei şi oponent al căsătoriei între persoane de acelaşi sex, liderul MPF, partid fondat în 1994, a candidat la preşedinţie în 1995, când a obţinut 4,74% din voturi.
Acum este creditat cu numai 2% din intenţiile de vot în sondaje.
Dominique Voynet
Pagina web
Dominique Voynet este candidata Verzilor la prezidenţiale. În vârstă de 48 de ani, senatoare şi fostă ministră a mediului în guvernul condus de Lionel Jospin după 1997, ea a mai candidat la preşedinţie în 1995, când a obţinut 3,31% din voturi.
De data aceasta sondajele nu îi dau mai mult de 2% şi este improbabil că va avea reuşita lui Noel Mamere, candidatul Verilor la prezidenţialele din 2002, care a obţinut 5,24%.
Gerard Schivardi
Pagina web
Gerard Schivardi este susÅ£inut de Partidul Muncitorilor (troÅ£kist) ÅŸi se autointitulează “candidatul micilor primari din FranÅ£a.
Este oponent ferm al Uniunii Europene, declarându-se apărător al serviciilor publice şi al laicităţii Republicii Franceze.
Gerard Schivardi este “lantena roÅŸie” a sondajelor de opinie, unde este creditat cu scoruri de sub 1%.
Surse:
Am citit ca posibila Prima Doamna a Frantei, adica sotia lui Nicolas Sarkozy se trage din neamuri nascute in Balti :)) Poate profitam si noi cumva din asta… si trebuie sa-l sustinem pe Dl. Sarkozy 🙂